Despre munca

Image

M-as intoarce in Romania…pentru ca acolo am invatat sa ma bucur cu putin, sa iubesc lucrurile simple care nu pot fi cumparate, si  sa rad…asa cu toata fata…pentru ca vreau si nu pentru ca trebuie….

…dar…aici am invatat cu adevarat ce inseamna munca…

Mi-a placut tot timpul sa fac un banut in plus…sa fie acolo de buzunar. Atunci cand imi doream ceva, pierdeam nopti construind strategii si abordari in anticiparea momentului cand, chinuita, indrazneam sa spun, pe un ton hotarat, „Vreau!” Si rosteam cuvantul asta nespus de des, pentru ca vroiam intr-adevar si una si alta si pana la urma nu e nimic rau in „a vrea”…e felul in care obtii acel lucru care conteaza, care te marcheaza, care te defineste ca om. Si probabil din acest motiv nu am primit niciodata nimic doar pentru simplul fapt ca am vrut acel lucru.

Parintii mei nu au fost niciodata bogati dar nici nu pot spune ca mi-a lipsit ceva vreodata. Totusi, am fost invatata de mica sa lupt pentru ceea ce vreau. Nu conta daca insemna sa iau o nota buna, sau sa pieptan franjurii de la covor frumos (n-am sa uit niciodata sunetul periei pe parchet scshhhh scshhhh), sau sa sterg praful printre multimea de bibelouri pentru ca, intr-un final, obtineam ceea ce imi doream. Tineti minte moda aia cu BP-urile alea odioase? Da, da… pantofii aia cu platforma de ziceai ca-s facuti sa mergi pe luna cu ei…Doamneeee! cat mi-am dorit o pereche! Am plans, am tipat, am amenintat…nimic nu a functionat. Pana la urma mi-am dat seama ca pentru aceasta oportunitate mareata de a-mi rupe gleznele pe trotuarele crapate ale micului nostru oras…trebuia sa muncesc…

Tatal meu a fost tot timpul un mic antreprenor: o taraba, doua in bazar, un stand mic intr-un centru comercial, un business de sezon…si pe la 14 anisori mi-am dat seama ca acolo se invarteau banii :). Imi placeau foarte mult caietele uschite si tocmai iesisera pe piata caietele RTC, frumos colorate, cu foile fine…o placere sa scrii in ele cu stiloul…sau sa le transformi in oracole…Pe la inceputul unei veri ma gandesc sa ii transmit papaului ca „vreau” sa-mi aduca niste caiete cand se duce dupa marfa la Bucuresti. Ghici ce-i trece lui prin cap… sa ma invite si pe mine in aceasta mirifica calatorie (si multe altele ce aveau sa urmeze) sa ajut pe ici pe colo, sa vand in bazar in vacanta, si la sfarsitul verii, cu banii stransi, sa-mi cumpar caiete. Zis si facut! Au fost doua veri de vis! Am invatat sa-mi structurez ziua, sa fiu independenta, sa vand orice, oricui, si la orice ora, am invatat valoarea banului atunci cand e muncit si parca nu l-as mai fi dat asa pe orice moft. Dar cel mai important: am invatat sa iubesc ceea ce fac…sa ma bucur de fiecare mic succes.

Bineinteles! Lucram la tata si nu avea cum sa-mi fie rau…dar asta a continuat si dupa ce ne-am mutat in State. La 16 ani, mai mult de nevoie dar si pentru ca am vrut, m-am angajat la un magazin mixt. Mergeam la liceu si lucram 32 de ore pe saptamana: la caserie, la descarcat camioanele de marfa, la inventar, la laboratorul foto, la farmacie…Timp de sase ani am invatat tot ce se putea invata acolo…si mi-era mai mare dragul sa merg la munca si sa invat ceva nou.

Aici vroiam sa ajung cu povestioara asta lunga…

Relatia dintre roman si munca e un mare paradox pentru mine. Stim ca suntem o natie de oameni harnici ca ni se spune…de afara. Dar de cate ori vin in Romania am discutii interminabile cu oameni despre cat muncesc, cum muncesc, si pe cati bani. Totul se rezuma la E GREU! Si eu nu spun ca nu e. Salariile sunt mici, beneficii putine, ore …as vrea sa spun ca sunt lungi dar aici as minti. Eu imi pot numara pe degete cunostintele din Romania care lucreaza sau ar lucra in doua locuri odata. Tot pe degete as putea sa-mi numar prietenii care imi spun, cu mana pe inima, ca lor le este bine in Romania, din toate punctele de vedere.

Cu toate astea, cand romanul nostru pleaca din tara, e dispus sa faca orice! Sa spele bude, sa ingrijeasca batrani in feluri in care nu si i-ar ingriji pe ai lor, sa-si rupa spatele (sau sa-si piarda degete) in constructii, de cele mai multe ori in conditii mizere, fara beneficii, si la program interminabil. Iar eu vreau sa inteleg de ce! Si asta o spun la modul cel mai sincer pentru ca imi place sa cred ca nu imi sta in caracter sa judec oameni. Nu e nici o rusine sa faci cele de mai sus si chiar as vrea sa fie budele din Romania mai curate, batranii nostri mai fericiti, constructiile mai de calitate, etc. Ca sa nu mai zic cat de mult as vrea sa nu mai vad copii crescand fara parinti. Putem vorbi de doua categorii de romani care pleaca din tara: cei care pleaca doar la munca si care se intorc periodic la familie si cei care se muta „permanent.” Din experienta mea sunt multe diferente intre membrii acestor doua grupuri dar doua lucruri, de cele mai multe ori, se suprapun: 1) sunt dispusi sa lucreze oricat, oriunde si oricum, 2) pentru o casa sau sa cumpere la copii tot ce ei n-au avut.

Vreau sa inteleg…pentru ce atatea sacrificii? De ce avem nevoie de aceste case, si de ce trebuie ele sa fie atat de mari? De ce in Romania asteptam sa ni se dea dar afara suntem dispusi sa obtinem? Ce fel de etica a muncii vor avea copiii nostri care nici nu mai ajung sa ceara ceva ca incercam sa compensam timpul pierdut oferindu-le lucruri de care nici ei nu stiau ca au nevoie?

Mai sunt multe de spus dar E GREU intr-adevar!!!

5 gânduri despre „Despre munca

Adăugă-le pe ale tale

  1. Buna Luciana !!!

    Am si eu 2 intrebari (deocamdata)

    1. Daca in ziar ar aparea urmatorul anunt : Angajam razuitor WC – 500 E/luna , Ingrijitor batrini 800 E/luna , Lucrator constructii 1000 E/luna crezi ca ar veni lumea sa se angajeze ?

    2. Avand in vedere ca in afara granitelor Romaniei sunt in jur de 3-4 mil de romani care au beneficiat la vremea lor de : asistenta la nastere, cresa, gradinita, scoala primara, scoala gimnaziala, liceu, eventual facultate si poate chiar si specializare ar fi correct ca acestia sa isi plateasca in timp si poate macar partial aceste servicii ?

    Imagineaza daca fiecare in rate ar da 50 E/luna ca ar fi 2,4 miliarde pe an care s-ar duce in sanatate si invatamant cum ar arata cele doua institutii (bineinteles daca acesti bani nu ar fi furati/deturnati). Ar mai fi si varianta in care la deducerile din venituri le-ar orienta spre tara (cunosc un caz din America care a directionat banii spre Spitalul de Urgenta Neamt )

    Florian

    1. Buna Florian!

      Iti raspund mai intai la a doua intrebare pentru ca eu cred ca ar fi genial sa se intample asta! As plati dublu! Nu scriu mai mult pentru ca am deja planificata o postare „despre datorie/responsabilitate…” 😉

      M-am asteptat la prima intrebare dar din nu stiu ce motiv, m-a surprins ca a venit de la tine :). Nu as vrea sa traiasca cineva cu impresia ca aceste slubje sunt platite mai bine afara (ma refer aici in raport cu puterea de cumparare in societatea respectiva). Multi romani locuiesc ingramaditi in apartamente mici sau mai multe familii intr-o casa, isi sacrifica necesitatile sau sanatatea, suporta sa fie tratati groaznic la locul de munca…sa stranga un ban. Daca si-au lasat familia in Romania, banutul ala este trimis acasa. Daca nu, de multe ori folosesc aceste economii sa-si depaseasca aceasta conditie temporara: iau un curs de specializare sau cursuri de limba, isi iau o zi libera sa exploreze alte optiuni, etc.

      Bineinteles ca asta este doar un grup de romani…sunt cei care pleaca afara la studii si care au cu totul alta experienta…dar daca ai ajuns la stadiul ala in Romania inseamna, cum ai zis si tu, ca ai beneficiat de descali buni, de mentori, de tot felul de experiente care te-au format. Multi uita ca nu ajungem nicaieri singuri! Indiferent cat muncim, este foarte important sa recunoastem sprijinul pe care il primim din mediu inconjurator, oricat de mic ar fi el. Si asta e o mare problema in societatea noastra!

    2. Imi face placere sa gasesc politruci ascunsi printre blogeri pe net. Eu sunt psiholog in US de 15 ani dar fac studii de caz in Romania si Polonia. Din intrebarile tale de la punctul 2 as putea sa spun cate ceva despre tine. Eu cred ca esti un individ care lucreaza la stat (cu implicare politica – cel mai probabil cu cei de la putere) care isi bate capul cu realizarea de venituri de muls de catre cei de aceasi orientare cu tine. Scrisul partizan te tradeaza. Un sfat: Nu mai confunda interesul tarii cu interesul tau propriu de moment!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: