Despre doamna de la ghiseu

M-as intoarce in Romania…pentru ca acolo am invatat sa navighez un sistem birocratic si sa „ma descurc”…

…dar…tind sa cred ca n-ar trebui sa fie totusi atat de dificil…

Protagonista discutiei de azi: doamna de la ghiseu…reprezentand, bineinteles, multimea de functionari publici printre care noi, romanii de rand, am invatat sa navigam… Fiecare dintre noi avem imaginea acestui individ bine conturata in minte datorita experientelor personale, asa ca azi va povestesc de doamna din cap’sorul meu.

V-ati intrebat vreodata de ce sunt doamnele de la ghiseu asa bine protejate de peretele de sticla? De ce trebuie voi sa va aplecati spre un gemulet mic si sa va faceti auziti prin usita intredeschisa in timp ce ea va spune ca se protejeaza de curent? Va intreb pentru ca, in State, eu nu am vazut asa ceva (decat in zonele rau famate unde si vanzatorii magazinelor mixte sunt protejati de o mica incapere de sticla). Dar in general, nici la banca, nici la posta, nici cand iti ridici permisul de conducere si, ca sa vezi, nici la vama in aeroport, functionarii publici nu interactioneaza cu noi dintr-o vitrina. Concluzia mea, deloc surpinzatoare, este ca in Romania le e frica de noi…Si pana la urma, de ce nu le-ar fi avand in vedere cum trateaza zi de zi mii si mii si mii de oameni? Nu ar fi chiar deplasat sa ne inchipuim cum din multimea inghesuita in fata ghiseului ar razbate unul, macinat de nerabdare si furie, sa-i explice doamnei, fizic, nu verbal…cum crede el ca stau lucrurile.

In 2008 eram in vizita in Romania si am hotarat sa imi schimb certificatul de nastere ca cine n-ar fi vrut un document care sa ateste, in trei limbi, ca in ’83, la Piatra Neamt, m-am nascut. Si ma duc la starea civila (ca inca nu se mutasera la mall-ul de la piata) si imi amplasez trup’sorul firav si plictisit la coada deja lunga. Am realizat cu oroare ca la aceeasi coada asteptau oameni indoliati, veniti de departe sa-si inmormanteze rude apropiate si implicit, sa ridice certificate de deces. Si stateam si ma gandeam…oare chiar nu se putea face cumva ca acesti oameni sa nu stea la coada cu mine? Eu n-aveam nici o urgenta si nici durerea pe care pareau sa o poarte ei in suflet. Si-apoi surpriza…ajungem la doamna care dupa ce ne dojeneste ca am venit toti in August acasa si avem pretentii…ne da un formular si ne trimite in trei locuri sa platim niste taxe. Adica procedurile astea n-ar fi putut fi afisate undeva langa un teanc de formulare? Chiar a trebuit sa stau la coada sa-mi spuna ea in ce luna i-ar fi ei mai usor sa imi proceseze cererea? Dupa ce am facut turul orasului colectionand timbre si chitante, ma intorc la o coada si mai lunga…astept rabdatoare si depun dosarul. Doamna imi confisca certificatul vechi ca trebuie inclus la dosar…stau si ma gandesc: pai n-ar fi mai normal sa il predau cand il ridic pe cel nou? Eu cum mai dovedesc ca in ’83, la Piatra Neamt, m-am nascut? Doamna ma expediaza cu sictir…

Inainte sa plec din Romania m-am imbolnavit si n-am mai avut timp sa imi ridic certificatul…l-am trimis pe tata dar, spre surprinderea mea, doamna se hotarase sa fie corecta in ziua aia si n-avea cum sa i-l elibereze lui fara procura. Drept e ca nici tata n-a incercat sa fie mai convingator. Cu urmatoarea mea vizita m-am prezentat la starea civila unde am gasit pe usa un afis, scris de mana, „Decesele s-au mutat la mall.” Gasesc un paznic care ma asigura ca si nasterile tot acolo s-au mutat. Ajung la mall-ul de la piata si imi ocup locul la coada desi nu era lunga: eram a treia. Totul pare mult mai civilizat dar doamna tot in vitrina e. Observ ca personele din fata mea semneaza intr-o condica ca au primit documentele si totul se misca foarte repede. E randul meu:

eu: Buna ziua! Acum un an am depus un dosar sa-mi schimb certificatul de nastere si a trebuit sa plec din tara inainte de a il ridica. Cum trebuie sa procedez?

doamna: Aaaaaaa pai nu mai e! A expirat cererea!

eu: Bun! si ce trebuie sa fac? Certificatul vechi l-am lasat la dumneavoastra.

doamna: Pai certificatul vechi a expirat cand l-ati depus la dosar.

eu (cu zambetul pe buze ca nu-mi venea sa cred ce aud): Mda…pai daca de nastere nu imi puteti da…dati-mi de deces…

doamna (foarte ofensata tranteste gemuletul): Asteapta aici sa vedem daca il gasim!

O aud cum urla si povesteste unui domn de impertinenta mea …dupa care apare cu certificatul meu nou si mi-l flutura in fata in timp ce imi spune iar cum noi astia care plecam din tara ne intoarcem cu pretentii. Ii multumesc frumos la fel de zambitoare ca inainte si o intreb daca trebuie sa semnez condica, la care ea izbucneste: „Ce sa mai semnezi domnisoara dupa atata timp????!!” Zgariata pe creier de tonul cu care a rostit „domnisoara” ii multumesc pentru compliment si ii explic ca daca vin maine sa cer acelasi certificat de nastere, nu are nici o dovada ca l-am ridicat. Doamna ma expediaza cu sictir…

Eu sunt aproape convinsa, chiar daca pregatirea mea profesionala nu permite sa dau un diagnostic oficial, ca doamna de la ghiseu sufera de complexul superioritatii. Stie foarte bine ca orice tanar din ziua de azi e mult mai pregatit sa faca ce ar trebui sa faca ea…si probabil acel tanar ar face asta si mai eficient. Dar isi mascheaza aceste sentimente de inferioritate prin comportamentul sau superior fata de noi, astia de la coada. Ca vorba aia, daca e coada in fata ghiseului, puterea e in mainile ei iar noi TREBUIE sa asteptam…

Draga doamna de la ghiseu, stiu ca va deranjeaza atunci cand indraznim sa apelam la serviciile pe care sunteti platita sa le prestati. Si nu stiu de ce sunteti asa deranjata de faptul ca in August aveti asa mult de lucru…pana la urma nu e un fenomen nou asa ca puteti lua masuri sa raspundeti cererilor ridicate mai eficient. Aveti impresia ca acei oameni care vin acasa de peste hotare nu muncesc? Sau ca ar avea vreo placere sa interactioneze cu dumneavoastra? Ce satisfactie puteti avea dupa o zi de munca cand nu reusiti sa puneti un zambet pe fata unui om? Ati incercat vreodata sa va petreceti o zi de munca zambind?…bat pariu ca ar fi un sentiment nou…si greu de articulat.

Si mai am o intrebare: Cand, Doamne iarta-ma, iesiti la pensie?

Un gând despre „Despre doamna de la ghiseu

Adăugă-le pe ale tale

  1. Hilar dar adevarat din pacate! Geamul de la ghiseu, doamna acra, cozile facute aiurea, ramasite comuniste pentru a ne aminti de ce am plecat…visez la momentul cand si in Romania cu un simplu mail poti face o cerere de documente care ne vor fi trimise prin posta. Ca sa nu mai vorbim de economia facuta la buget de toate functionarele acre si plictisite…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: