Despre mandrie

M-as intoarce in Romania…pentru ca acolo m-am nascut si pentru ca sunt mandra ca sunt romanca…

…dar… si cu mandria asta, stiti cum e…

Ma trezesc de multe ori in situatia cand trebuie sa justific de ce sunt mandra de radacinile mele, de locul unde m-am nascut, de limba materna, etc. Si de cele mai multe ori trebuie sa formulez justificarile astea pentru compatriotii mei de „acasa” si de afara pentru ca unii dintre ei chiar nu inteleg cu ce ne-am putea mandri. Si e tare greu cateodata sa justifici mandria asta…mai ales atunci cand risti sa fii pus in aceeasi oala cu nationalisti extremisti sau nostalgici romantici. Asa ca sa clarificam unele lucruri: Nu cred intr-o Romanie „pura” si nu cred ca trebuie trimisi „altii” in tara „lor.” N-am nimic impotriva unui stat cu mai multe limbi oficiale chiar daca romana este limba mea materna. Sa nu confundam mandria de a fi roman cu tot felul de agende politice distorsionate de prejudecati si tot felul de alte motivatii.

Si gandindu-ma asa la mandrie de multe ori am impresia ca parca nu suntem destui mandri….dar ma trezesc repede la realitate. Romani mandri sunt multi…prea mandri sa munceasca cine stie unde, prea mandri sa se imbrace nu stiu cum, prea mandri sa fie vazuti nu stiu unde sau cu nu stiu cine, prea mandri sa se implice in cauze pentru bunastarea altora, prea mandri sa accepte credinta altora, prea mandri sa accepte ca istoria romaniei nu e chiar asa triumfala cum am fost facuti sa credem in scoala,…si mult prea mandri sa auda, chiar si in trecere, o manea. Cei mai multi dintre noi, astia mandri, chiar credem ca suntem buricul pamantului prin simplul fapt ca existam ca romani…si nimic nu poate fi mai eronat (cel putin din punctul meu de vedere). Mai ales ca nu prea avem cu ce dovedi ca suntem buricul pamantului. Ne mandrim cu tot felul de oameni de stiinta, cu artisti, cercetatori, medici, compozitori etc. dar uitam prea des ca cei mai multi dintre ei s-au ridicat afara din Romania de unde nu au fost trimisi „acasa la ei.” Ne mandrim cu o mana de copii olimpici cand educatia in general e la pamant in Romania. Ne mandrim cu limba noastra chiar daca mult prea multi dintre noi habar nu au sa scrie corect.

Eu cred ca mandria noastra trebuie revizitata nitel si, ulterior, recalibrata. Multe din experientele mele printre Romanii de afara ma fac, prea des, sa-mi fie rusine ca sunt romanca. Am cunoscut sute de oameni de toate natiile si religiile si am avut placerea sa vad cum se sustin economic, social, spiritual. Arabi, polonezi, bosnieci, sarbi, italieni, greci: insista sa isi invete copiii limba materna, cumpara de cele mai multe ori de la magazine de-ale lor, isi economisesc bani unii altora, se apara de probleme legale, si se invata unii pe altii cum sa navigheze sistemul american, si barfa e rezervata pentru cei din afara grupului. Aud zvonuri ca si unii Romani fac asta…dar, din pacate, experientele mele personale atesta altceva. Daca m-am fript vreodata ajutand un om, acel om a fost roman…si de multe ori „persoane de incredere.” Daca m-am gasit intr-un impas romanul a fost primul care sa ridice din umeri. Daca am platit dublu pentru ceva este pentru ca am platit un roman…si daca am auzit barfa la cel mai rautacios nivel, ma aflam intre romani. Nu ma intelegeti gresit, nu cred ca toti romanii sunt asa…doar ca nu mai sunt dispusa sa risc…si datorita acestui lucru…relatiile pe care le-am stabilit cu cei mai multi romani din jurul meu se rezuma la socializare ocazionala. Si poate’s io nebuna dar cu toate astea continui sa fiu mandra…

Dar mandria mea pentru Romania e legata de amintiri minunate in padurile Neamtului, de o dragoste pentru natura pe care nu o pot gasi aici…totul mi se pare comercial si superficial aici. De prietenii profunde care supravietuiesc distante de mii de km si ani indelungati…acestor prieteni care mi-au scris zeci de scrisori si care m-au inclus in vietile si proiectele lor continuu de-a lungul anilor eu le datorez sanatatea mea mentala si de multe ori succesul meu in ceea ce fac. Mandria mea pentru Romania e legata de oameni care razbat intr-un mod incredibil in Romania in ciuda sistemului defect, care au reusit sa deschida putin ochii, care se implica si pentru altii in timp ce isi construiesc o viata pentru ei. Mandria mea pentru Romania e legata de convingerea mea ca lucrurile chiar se pot schimba in bine….si deci este o mandrie personala de a fi romanca…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: