Despre vot ca, vorba aia, trebuie!

10710955_10104533579651853_5066518984865207275_n

M-as intoarce in Romania pentru ca acolo am vazut oameni dispusi sa moara pentru dreptul lor la vot…

…dar aici am realizat cu adevarat ca votul meu este un privilegiu care poate disparea…ca votul meu si al celor ca mine conteaza…si ca o campanie desteapta trece de granitele evenimentelor oficiale in randul oamenilor de rand care sunt dispusi sa aiba o conversatie despre politica oricand si cu oricine. 

Nu am mai scris de mult ca sufar de lipsa de timp dar am simtit ca e necesar, mai mult pentru mine, sa scriu despre experinta mea la vot.

Mi-am „sacrificat” doua duminici sa merg la vot impreuna cu familia mea. Spun asta in ghilimele pentru ca nu am considerat nici o secunda ca a sta la coada la vot a fost un sacrificiu. Da! Lucrurile nu trebuiau sa decurga asa dar eu nu pot sa spun ca m-am sacrificat. Am fost printre norocosii care au petrecut doar doua ore la coada in Detroit la singura sectie de votare din Michigan si cu fiecare pas simteam cum le fac in ciuda, personal, celor care au crezut ca, dupa zeci de km de condus, bani pe benzina, etc. ne vom speria de o coada. Nu uitati ca multi dintre noi isi amintesc (sau macar au auzit) de cozile de dinainte de ’89. Eu mi-am promis ca nu mai calc in Romania daca castiga Ponta alegerile si sincer parca inca am emotii. Am citit atatea articole si bloguri pe net in ultimele saptamani, multumiri pentru cei din diaspora dar si atacuri aspre.

Am ramas impresionata de toti prietenii mei de acasa care mi-au spus de nenumarate ori ca votul lor nu conteaza dar de data asta au iesit la vot…si in strada. Sunt mandra de voi ;). Nu am reusit sa-mi stapanesc lacrimile citind despre cei care au votat in Paris, Londra, Roma, etc. Experienta noastra din Detroit nici nu se poate compara cu a voastra.

Cu toate astea as dori sa subliniez ca pentru una din cele mai mari comunitati de Romani din Statele Unite s-a organizat o sectie de vot la Detroit in holul unei cladiri (unde cica s-ar afla consulatul Romaniei-cred ca pe la vre-un etaj). Birourile sunt inchise Duminica, si parcarea cladirii era inchisa si ea asa ca sute si sute de romani, veniti de la zeci de kilometri (ca nu sta nimeni in Detroit) au trebuit mai intai sa se plimbe dupa parcare. Prima data cand ne-am prezentat la vot am asteptat vreo 20 de minute si erau exact 5 oameni in fata mea. Nimeni nu vota, stampile erau, dar nu erau pixuri asa ca toata lumea astepta dupa un amarat de pix pentru a completa formularul initial. Am plecat amuzata! (bineinteles dupa ce am votat)

Ieri cand m-am prezentat la vot, am venit pregatita (cu pixuri in geanta pentru fratii mei) si cu formularul deja completat de acasa. Am stat doua ore la coada: o ora in frig (noroc ca noi romanii stim sa ne ingramadim bine sa ne fie cald) si o ora inauntru. Eu pe langa faptul ca m-am contaminat de civilizatie (cum zice domnul Laurentiu), am devenit si o persoana pozitiva. Imi place sa cred ca „se poate,” si sa vad partea plina a paharului. Fac alergie cand vin acasa (in Romania) si incerc sa fac ceva si mi se spune „Aaaaaa la noi nu se poate.” M-am bucurat ca proasta organizare a fost un prilej sa-mi vad prieteni vechi…stiti, noi astia din diaspora nu prea avem timp sa socializam ca acasa. Stam departe unii de altii, muncim de ne sar ochii din cap si ne vedem la revelion, din cand in cand. Nu as vrea sa jignesc pe careva spunand asta dar m-am cam saturat de comentariile stupide a celor care au impresia ca noi le-am decis soarta de acasa si care ne invita sa ne intoarcem. Habar nu aveti voi cat de mult ne dorim sa ne intoarcem, cat de mult vrem sa ne vedem familiile lasate acasa, cati dintre noi insista sa vina in Romania cu fiecare banut strans in loc sa viziteze lumea in lung si in lat. Mi-as dori sa aveti intr-adevar prilejul sa auziti povestile miilor de romani plecati de acasa, ca tare mai aveti impresia ca nu mai poate lumea de bine in diaspora.

Nu, noi astia din diaspora cu credem ca se va schimba ceva instant ca nu l-am votat pe Ponta sau ca Iohannis e coborat din Rai sa salveze Romania. Nu confundati speranta noastra pentru o eventuala schimbare cu prostia… cand traiesti intr-o tara asa-zis civilizata (cu toate lipsurile si defectele ei) inveti cum lupta altii pentru drepturile lor si incepi sa te intrebi …oare noi suntem mai prosti?

Doua imagini mi-au ramas intiparite in minte din holul cladirii din Detroit…un batranel de 92 de ani care dupa doua ore la coada a votat cu zambetul pe buze si o tanara mamica care isi alapta fetita, adapostite de usa rotativa a cladirii…

Un gând despre „Despre vot ca, vorba aia, trebuie!

Adăugă-le pe ale tale

  1. Brava Luciana! Am aceleași păreri ca și tine. Gând la gând cu bucurie. Am întâlnit și eu aici la Roma oameni sceptici dar dornici de o schimbare. Faza e că românul este răbdător,dar să te ferească Dumnezeu când ajunge la disperare. Când au văzut cum suntem luați în râs noi cei de afară au înțeles că este cu adevărat cazul să acționeze și că fiecare vot împarte contează,chiar dacă nu pentru noi,dar măcar pentru cei mici care vor fi viitorul României. Exact cum ai spus,stând la coadă ca să pot vota mi-am adus aminte de vremea copilăriei pe care am făcut-o toată stând la cozi interminabile pentru alimente,dar este o mare diferență dintre cozile pe care le făceam pe atunci și coada pe care am făcut-o acum. Atunci eram obligată acum am stat din dorința de a schimba ceva,chiar dacă nu pentru mine dar măcar pentru cei ce vor veni. Concluzia…ROMÂNI DIN TOATE ȚĂRILE UNIȚI-VĂ !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: