Despre toleranță și normalitate sau „Scrisoare deschisă” pentru Mihaela Rădulescu 

Dragă Mihaela, Îmi permit să-ți spun pe nume, nu din lipsă de respect, ci pentru că de-a lungul anilor am simțit o oarecare legătură cu tine. Te-am admirat de la o vârstă destul de fragedă pentru ce ai realizat, pentru că mi-ai părut o luptătoare, pentru ca ai ajuns unde ai ajuns. Nu m-au interesat bârfele despre viața ta personală pentru că nu mi s-au părut niciodată relevante. Mai mult, sunt de părere că scandalurile mediatizate sunt menite să distragă de la ce e, cu adevarat, important. Ești moldoveancă de-a mea, femeie, mamă, dar ce mă leagă cel mai mult de tine e faptul că, în clasa a IX-a, domnul profesor de fizică Gavril a încercat să mă insulte spunându-mi că o sa ajung ca tine. M-a amuzat ideea gandindu-ma ca nu ar fi chiar cel mai rau scenariu. Când te-ai „retras” din televiziune cu emisiunea de la Piatra-Neamț eram in primul rând de spectatori. Te-am admirat din cap până-n picioare si am ascultat atent fiecare cuvințel. Nu mă consider fan, nu ți-am urmărit viața fara sa suflu, dar trebuie să recunosc că pentru mine si multe alte fete românce din provincie, ai reprezentat un model. Ne-ai arătat unde am putea ajunge.

Și cu admirația asta în minte și minunându-mă de toate cauzele în care te-ai implicat și pentru care ai strâns bani, mare mi-a fost mirarea citind blogul tau despre homosexualitate de acum câteva zile. Am încercat chiar să mi-l explic rațional și din punct de vedere al relațiilor publice; până la urmă nu există publicitate proastă ci doar publicitate, nu? Știu, sau măcar incerc să-mi imaginez, că viața pe care ai ales-o e foarte dificilă și rolurile sunt extrem de greu de negociat! Eu nu pot să-mi separ identitatea în segmente cum faci tu: sunt femeie, mamă, heterosexuală, și multe altele dar toate în același timp. Fiecare experiență o informează pe cealaltă. Și din identitatea asta multiplă îți scriu azi despre câteva puncte din postarea ta.

1. Normalitatea de care vorbești tu nu există; normele sociale sunt fluide și în continuă reconstrucție. Nu a trecut mult timp de când „normal” era să nu votăm. Nu a trecut mult timp de când n-ar fi fost „normal” ca o femeie să ajungă unde ai ajuns tu. Nu a trecut mult timp de când sclavia era o normalitate. „Normal” li s-a parut și unora să fure ce ai donat tu la maternitatea din Piatra-Neamț. Nu există „o normalitate” dar există intr-adevar o serie de reguli sociale impuse de o majoritate. Nu le confunda!

2. Mi s-a facut părul maciuca citind despre toleranța ta față de alții si mă îndoiesc grav ca un membru al comunității homosexuale din Romania te-ar considera „prietena” având în vedere atitudinea ta. Sau poate definim prietenia diferit. Simplul fapt că ai impresia că esti intr-o poziție mai buna, mai înaltă, mai „normala” de unde trebuie sa tolerezi pe alții este foarte problematic. Oamenii au dreptul sa existe: homosexuali sau nu, mov sau nu, rujati sau nu, și îmbrăcați cum vor ei. Avem dreptul să fim deranjați personal de o altă persoană…nu de imaginea stereotipică si simplistă pe care o proiectezi tu asupra unui intreg grup de indivizi.

3. Nu exista „purtători de penis”. Este o realitate biologică și nu un accesoriu (cel puțin nu în contextul menționat de tine).

4. Cazi ușor intr-o mare capcana. Am ințeles, ești mamă de băiat dar eu am o fetiță. De ce crezi tu că e mai grav atunci când homosexualitatea e o realitate pentru bărbați? Faptul că femeile dau mai bine estetic este un concept misogin care pleacă dintr-o fundatie unde bărbatul e suprem și dominant. Mă miră că ai adoptat o astfel de concepție…tocmai tu.

5. Orientarea sexuală nu e o alegere! Aici m-ai dezamagit. In sfera internațională e chiar demodat să spui asta si eu credeam ca iti place sa fii la moda. Orientarea sexuala cade intr-un spectru ceea ce inseamna ca unii au optiunea sa-si aleaga, mai mult ca alții, partenerul sexual dar nu si pe cine iubesc. Si ca in cazul oricarui heterosexual alegerea e facuta cu inima (sau cel putin in cazurile in care oamenii sunt liberi sa aleaga).

As putea continua la nesfarsit pentru ca textul tau nu e doar lipsit de substanta si reflectie ci e chiar fundamental si stiintific eronat. Incurajezi altii pe pagina ta de FB sa-si traiasca viata in loc sa te atace pe tine si totusi din toate atrocitatile si nedreptatile sociale din jurul nostru, imaginea publica a homosexualitatii e ceea ce te-a inspirat pe tine sa scrii saptamana asta. Din toate lucrurile pe care le poti transmite unui copil pentru a creste o persoana buna si informata, aici te-ai impotmolit tu: la dificultatea de a explica unui copil ca oamenii sunt diferiti si ca asta nu e un lucru rau. Ca oamenii au dreptul sa iubeasca pe cine vor si cum stiu ei mai bine. Uitandu-te in jur la saracie, la orfelinate, la violenta domestica si la toate cauzele la care ai contribuit tu, ce te-a facut pe tine sa crezi ca familia traditional-heterosexuala e perfecta sau mai buna? De ce conteaza cine constituie o familie atata timp cat ofera unui copil resursele fundamentale vitale?

Stii ce e mai rau decat atitudinea ta? Faptul ca ai impresia ca a fi „politically correct” e impus de cineva sau de un sistem si ca tu, ca persoana publica, poti sa ai o atitudine pe ecran si alta cand luminile s-au stins. Iti place sa ne amintesti de cauzele in care te-ai implicat dar mie nu mi-e clar: crezi in ele sau le-ai facut pentru imagine? Corectitudinea vine din principiile dupa care alegem sa ne traim viata, din respectul pe care il datoram altora si nu doar cel pe care il asteptam de la altii doar pentru ca am realizat „mai mult” sau ca am ajuns „mai sus.” Ca persona publica tu ai o responsabilitate pentru cei care care au contribuit la succesul tau; pana la urma ce ar fi o persoana publica fara public. E trist ca atunci cand ai aparut pe micul meu televizor erai una din putinele modele de sex feminin la care noi, viitoarele femei, puteam sa aspiram. E trist ca in mare parte este inca adevarat. Romania produce continuu artiste, sportive, femei care si-au facut un nume in stiinta, femei implicate in discursul politic international…

Stiu, tu esti mama de baiat dar eu am o fetita si ma intreb: ce fel de model poti fi tu pentru ea?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: