Despre o moldoveancă în America – „Home Sweet Home?”

…tata a renunțat la bancnota de colecție în mâna ghidului iscusit. O bancnotă simbolică într-un moment și mai simbolic. Singurul lucru în posesia noastră cu o valoare specifică în societatea în care intram sfioși, speriați, și plini de curiozitate. Mă întreb câte altele s-au dus odată cu bancnota aia.

O cunostință energică ne aștepta nerăbdător numărând probabil clipele răpite inconvenient din ziua lui de lucru. Cu nouă valize aruncate disperat in spatele camionetei, ne-am inghesuit în cabină stârnind un nor de praf de marmură și granit. Părea că zburăm pe autostrada în timp ce fiecare sunet, miros, imagine, mi se întipărea în minte. Un Grand Am alb îmi fură toata admirația trezindu-mă exclamând „Eu mașină dintr-asta îmi iau prima dată!”

Peisajul părea răpit dintr-un scenariu post-apocaliptic. Case părăsite, hale industriale dărăpănate, geamuri sparte, din când în când o mașină ruginită amenința cu auto-distrugerea. Nu stiu la ce m-am așteptat când am ajuns aici. De fapt nu cred ca am avut vreo asteptare concreta. Continuam din inertie spre destinatie si mare mi-a fost surpriza.

Urmatoarele luni de zile au ramas un conglomerat haotic de amintiri fragmentate. Nimic nu s-a intamplat liniar. Nu exista O POVESTE. Sunt fraze, mirosuri, sentimente, imagini, datorita carora, probabil, nu am renuntat niciodata la gandul ca ma voi intoarce vreodata „acasa.”

Deasupra unui bar, intr-un orasel cu ramasite industriale si tentative periodice artistice, unde au reusit sa transforme o fosta biserica cu o arhitectura impresionanta intr-un club de noapte, ne-am facut culcus. Am lasat valizele in „shab” aka atelierul de marmura si granit din spatele cladirii. Un mic Piatra-Neamt cucerise deja locul. Am fost intampinati de un miros de ciorba acompaniat de rasete cu pofta.

Un telefon cu fise la parter – ancora unui spirit fragil. Un tonomat cu tigari in bar – prima tentativa la antreprenoriat. Barbati multi cu familii lasate acasa in timp ce ei isi rupeau spatele peste mari si tari – lupi flamanzi ai caror ochi sclipeau la vederea carnii proaspete. Un cuptor cu microunde folosit – o suma ridicola intinsa cu mana tremurand. Praf! mult Praf! Asa de mult Praf! Hip hop romanesc, si mai multa ciorba, tigari. Mobila „de la gunoi,” o saltea „pisata?” linguritele de acasa, transportate cu grija, trei perechi de „bucuria piticului” si disperare…multa disperare. Zvonuri: ca stam intr-un bordel, ca o sa ma impuste negrii, ca nu ma voi putea inscrie la scoala… Bârfe înaripate făceau naveta cioplind violent în straturi subțiri de omenie și decență!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: