Despre cum mi-a spălat America creierul

M-aș întoarce în România …
…dar cred că m-ar bate Dumnezeu!?

Acu’ vreo trei ani, la o sărbătoare de-a noastră Ortodoxă, mi-am trezit copilu’ în miez de noapte să o initiez în ‘cele tradiții Românești. I-am pus mândră o lumânare in mână și ne-am alăturat fraților noștri Români ce începuseră deja să dea târcoale clădirii, fost altfel de lăcaș sfânt dar elevat la alt nivel de sfințenie în metamorfoza spre Biserică Ortodoxă Romană – în America. Biserica e în mijlocul unei suburbii tipice Americane, fără gard, cu o parcare modestă ca mărime. Se lăsase frigul, trăgeam de gluga fetei, de lumânare mai în față să nu-și ardă părul, dar nu prea în față să nu-i dea foc doamnei din față. Citeam pe chipul fetei mele fascinația la tot ce i se întâmpla. Incerca ușor să ne imite pe toți dar încă nu-i reușea R-ul ăla Românesc și se împotmolea la „HRistos” și nu mai ajungea la „a înviat”. Cu ea lângă mine mi-am dat seama pentru prima dată cum răsunau vocile enoriașilor în întunericul nopții de primăvară. Pe strada mare din fața Bisericii se mai strecura câte o mașină cu nepăsare. „Oare cât de departe se aude cântecul nostru? Oare ce-or zice Americanii ăstia? O adunătură de oameni zgribuliți cu lumânări în mâini se tot învârt în jurul clădirii cântând sombru în ceva limbă stranie. Sigur părem a face parte din cine stie ce cult obscur.” Și cu toate astea, nimeni nu claxona, nimeni n-a venit să ne intrebe de sănătate sau să ne întrerupă ritualul tradițional. Ne-am întors toți cu lumină acasă la familiile nostre, am ciocnit ouă (colorate cu vopsea Americănească care nu stă pe ouă ca cea Românească), am mâncat pască și cozonac (nici ele nu cresc ca acasă, făina e nu știu cum, esența de Rom nu se găsește, detalii).

Oricum, a rămas cu mine sentimentul ăla de libertate … că aș putea, dacă mi-aș dori și face parte din identitatea mea, să mă duc să cânt în cor, în mijlocul nopții, într-o limbă străină, cu lumânări în mână, în țara LOR, ca să zic așa (e drept că e și a mea, acum că n-au nimic de împărțit cu Românii). M-am gândit și la cât de natural m-am acomodat într-o școala unde mai mult de 80% din elevi erau de culoare si cât de ușor le-a fost să mă accepte, sa mă întrebe despre cultura și locul din care veneam. Tot in țara asta, nu demult, după ani și ani de lupte, căsătoria dintre persoane de același sex a devenit legală. Mi-aduc aminte cum am sărbătorit momentul acela de triumf de parcă ar fi fost al meu. Si era! pentru ca aveam prieteni, studenți, părinți la școala fiicei mele, pentru care, deodată, viața se schimba profund și în mai bine. Implica taxe, beneficii medicale, ce se întampla legal cu copilul lor dacă unul din ei (sau ele) ar fi murit, cine putea beneficia de asigurarea de viată a celuilalt, dar cel mai important: promitea că statul le va recunoaște existența și realitatea in cuplu.

Acum un an si ceva, m-am trezit la o cina, într-o vacanță, într-o conversație despre familia tradiționala și importanța ei în România. Erau copii de față și le vedeam în ochișori cum absorbeau fiecare cuvințel rostit cu patos de noi, adulții. Așa că am început: O lingură de supă, o întrebare, o lingură de supă, altă întrebare. „Câți homosexuali cunoașteți domnu’ si pe câți îi numiți prieteni de știți atâtea detalii despre viața lor intimă?” urmat de ceva lătrat „Știți că homosexualitatea nu este nici dobândită, nici contagioasă?” urmat de ceva argumente de pe net „Cu ce vă deranjează așa mult viața privată a unui cuplu și la fel vă deranjează atunci când un soț își abuzează soția?” urmat de ceva bisericisme „Ce se întâmplă cu copiii lăsați acasa de parinti nevoiți să plece la muncă afară?” etc. etc.  Concluzia trasă de frații mei de aceeași cultură? „Ți-au spălat ăia creierul! Fătucă, singura ta contribuție în lumea asta este că respiri!”

Nu știu cum m-aș fi format în România dacă n-aș fi plecat! Îmi place să cred că aș fi știut să-i apreciez pe cei din jur la același nivel, bucurându-mă de tot ce ne face diferiți… dacă nu mă bătea Dumnezeu!

Un gând despre „Despre cum mi-a spălat America creierul

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns la imaginarycoffee Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: