Despre o moldoveancă (albă) în America (capitolul 1)

„Vezi că aici nu ești în România! Dacă ieși afară, te împușcă negrii!” (Septembrie 1999)

Am învățat să fiu albă din primele zile după ce am picat, ca din lună, în America. Românii noștri grijulii s-au ocupat de asta când ne-au inițiat în ale exista în țara noastră adoptivă. Știam deja că ajunsesem într-un loc periculos (adică nu alb) și că nu ne permiteam (încă) să stăm în altă parte. La vreo 3 mile mai incolo exista o oaza de oportunitate, prețuri mai joase dar cu acces la școlile alea bune (cu mai mulți studenți albi și computere in loc de mașini de scris). Era crucial să știm de cine să ne deosebim și cu cine să ne aliem în timp ce ne ciopleam loc’șorul nostru în comunitatea Americană. Și culoarea pielii a fost un mare avantaj!

„I only hired you ‘cause you were white. Honestly, I didn’t think you were going to make it back then.” (Mrs. S – 2004) – „Te-am angajat doar pentru că erai albă. Sincer, nu credeam că o să răzbați atunci”

Mrs. S mi-a fost manageră la farmacia (magazin mixt cu farmacie și laborator foto) unde am lucrat pe brânci din primele luni de America si până la sfârșitul celui de-al doilea an de facultate. În Noiembrie 1999, cu accentul meu puternic și îmbrăcată de parca fugisem de-acasă, am intrat intr-o farmacie intrebând de semnul de afară: „Angajăm!”. Casierița de culoare din față se uită peste raftul cu gumă de mestecat și reviste spre tehnicianul de culoare de la laboratorul foto. Managera nu era acolo. Ridică receptorul telefonului, apasă un buton și prin interfon am auzit-o „Manager to the front, please! (Manager în față, vă rog!” Dintre două rafturi apăru Mrs. S, o doamnă alba, dolofană și zâmbăreață cu un mers legănat care-i plimba ecusonul metalic pe piept. Am intrebat-o timid dacă îmi poate da o aplicație la care mi-a răspuns „Pot face mai mult de atât; hai în birou!” M-a proptit în fața unui computer să îmi introduc datele personale. Am aflat ani mai târziu că de fapt, făceam ce ar fi trebuit să facă ea dacă aș fi completat deja o aplicație pe hârtie și dacă m-ar fi intervievat și angajat. Nu mai folosisem un computer niciodata și mi-a luat vreo jumătate de oră să îmi scriu numele, adresa și înca vreo două chestii. Numărul de identitate personal nici nu-l știam. Dar oricum n-a contat după ce, cu degetele tremurând, am apăsat ceva buton care a făcut totul să dispară ca prin magie. Mi-aduc aminte și acum sentimentul de parcă mi-aș fi ruinat singura oportunitiate la un loc de muncă și cu lacrimi în ochi o așteptam pe Mrs. S în biroul plin cu acte și seiful de bani unde avusese increderea să mă lase singură. M-a gasit încremenită cu mâinile în buzunarele pantalonilor de training prăfuiți, mi-a zâmbit și m-a întrebat „Când poți să începi?”

In cei 5 ani munciți la farmacie, Mrs. S mi-a dat orice oportunitate să cresc: m-a învățat despre inventar și acte în timp ce descărcam camioane împreună, m-a lăsat în laboratorul foto și în farmacie unde oameni (de culoare) cu educație și certificate în domeniu au fost instruiți să mă învețe ce știau și ei; m-a luat cu ea când managerul regional o ruga să pregătească noi magazine pentru deschidere și am învățat cum se montează un magazin de la primul raft la ultima etichetă; și cel mai important, atunci când i s-a oferit postul de manager într-un oraș mai bun (adică alb), m-a luat cu ea. Și asta la propriu: pentru că nu aveam permis sau mașină încă, venea și mă lua de la liceu la 2 și mă ducea acasă seara la 10, 11, 12 noaptea. În facultate făceam naveta doua ore pe zi să lucrez la aceeași farmacie cu ea și managerul regional era convins ca voi prelua o functie de manager după absolvire. Pană în 2004 am crezut că îi datoram multe lu’ Mrs. S, dar sinceritatea ei în timp ce fumam ultima țigară împreună mi-a arătat cât de mult datorez unui sistem făcut pentru succesul meu ca albă. Cuvintele ei reprezinta pana azi, cel mai insultător compliment pe care l-am primit vreodată dar care m-a inspirat să mă întreb mereu: Cum selectăm persoanele în care investim chiar și atunci când nu credem că există vreo speranță pentru ei? și atunci când noi (imigranți albi) încercăm din răsputeri să ne deosebim de ei, ceilalți, prin cât de muncitori, sau culți, sau civilizați suntem, ce incercăm să demonstrăm și cui?

Mrs. S a fost dată afară de la farmacie pentru că fura bani. Din câte știu, nu a făcut pușcărie. Farmacia în care am intrat timidă în 1999 și de unde am plecat împreună era acum doi ani, o clădire abandonată cu placaj în geamuri și uși; un monument al eșecului pe strada principală a unei comunități care m-a învățat cum să răzbat într-o societate făcută pentru mine dar nu și pentru ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: